Experienta mea de mamica m-a purtat pe culmile si abisurile alaptarii, ca sa zic asa. De la inceput am facut greseli in alaptare si astfel ca lapticul nu a fost de ajuns, mai mereu.
Am studiat atat de mult problema stimularii lactatiei incat imi parea rau sa las alte mamici sa caute dezorientate, ca mine, informatii pe internet sau in alte surse. De aici a pornit ideea de a pune intr-un singur loc toate informatiile pe care le-am gasit utile despre alimentatia bebelusului.
Eu am trecut parcursul informarii de la experienta mamei si a soacrei, a nasei, a prietenelor, la experienta altor mamici de pe forumuri de pe internet. Apoi, sfatul medicului meu de familie pentru stimularea lactatiei: "stimuleaza cu bere". Medicul ginecolog mi-a zis in ziua externarii sa beau zilnic 2 litri de ceai de lactatie, ceea ce am si facut timp de o luna si jumatate. Medicul pediatru mi-a zis sa nu-i dau nimic completare ca nu va muri de foame si ca va manca de la san. Poate ar fi functionat metoda, dar (ca intodeauna gasim un"dar") in perioada aceea fetita mea a trecut si prin apogeul crizelor de colici si nu mai stiam de la ce plange: de la foame sau de la colici. Asa ca ii dadeam si completare, pentru ca nu ma lasa inima sa o las sa planga. Poate am gresit dand completare, insa am scuza ca volumul plansului copilului era mai tare in capul meu decat cel al gandurilor mele :). Stiu ca atunci cand mi-a spus medicul pediatru asta, eu ii dadeam completare lapte praf aproape jumatate din necesarul zilnic de mancare. Am reusit sa alaptez exclusiv 3 saptamani dupa discutia cu pediatrul, dandu-i completare tot lapte matern muls intre alaptari. Apoi, crezand ca s-a stabilizat lactatia, am renuntat la aceste completari. Aici am gresit, pentru ca hipofiza mea a invatat ca nu-i mai trebuie copilei mele lapte asa mult, si a scazut lactatia in 3 zile!!! Dezamagita, am trecut la articole de pe site-uri de profil, carti de puericultura, si am cerut ajutorul unui consultant in lactatie caruia o sa-i multumesc si aici. Este vorba de doamna doctor Marta Muresan care duce o munca extraordinara din punctul meu de vedere, in domeniul promovarii alaptarii la san, si a cresterii si ingrijirii copilului (asociatia ProMAMA).
Apoi, am trecut la documentare serioasa pe baze de date internationale cu articole medicale si cercetari in domeniul lactatiei. Am parcurs si cateva site-uri straine dedicate. In limba engleza rezultatele cautarii trec deja la un alt nivel. Adica, pana sa devin mamica cu probleme in alaptare, nici nu stiam, si presupun ca nici nu as fi crezut daca mi-ar fi spus cineva, ca se poate ca o mama adoptiva sa ajunga sa alapteze la san pruncul pe care l-a luat in viata sa. (chiar un mare wow!)
De aici, a venit mai multa motivatie de a-mi alapta fetita la san. Asadar, o femeie care nu a trecut printr-o sarcina, are vointa si reuseste sa alapteze, iar eu care le-am avut pe toate, sa cedez si sa-i ofer copilului meu lapte praf? Eii, nu vreau sa fac asta!
Sunt multe mamici care nu au probleme de sanatate si care ar fi putut alapta, daca nu ar fi facut greseli care sa conduca la ablactare. Chiar si acestea nu trebuie judecate, daca pentru ele este mai comod sa ofere biberonul, decat sa se chinuie sa stimuleze lactatia (pentru ca intr-adevar nu este deloc usor!). Insa mai presus de confortul meu, eu am pus bebelusul meu si cu siguranta undeva acolo era si promisiunea satisfactiei de mama pentru reusita. Adica, ceea ce vreau sa spun in plus fata de mamele care au ales laptele praf imediat ce au vazut ca le scade laptele (si nu au facut eforturi mari ca sa restabileasca lactatia), este exact ce mi-a zis pediatra noastra si care m-a motivat foarte mult: "pana la varsta de 3 luni, se inmultesc neuronii puiului de om, daca acesta primeste laptele speciei; Un copil care primeste lapte praf este inteligent 100%, unul care este alaptat la san, este inteligent 110%". ;) Asa m-a motivat! Apoi am cautat in baze de date stiintifice, si intr-adevar am gasit studii care sustin acest lucru. Asa ca, m-am gandit ca, macar pentru acest motiv (daca nu pentru celalalte zeci de motive), sa ma zbat sa ii ofer fiecare picatura de lapte pe care pot sa o storc... la propriu.
Ideea generala despre "nebunia alaptarii la san" este ca eu mi-am gasit motivarea, motorul care sa ma ajute sa imi alaptez bebelusul, incercand sa fac acum intoarcerea de la suplimentarea cu lapte praf la alaptarea exclusiva la san. Astfel imi doresc sa motivez pe mamicile care au lapte sa nu cedeze usor cand vor vedea zile in care laptele pare ca se imputineaza, pentru ca este muuult mai usor si mai putin frustrant sa previi, decat sa repari o scadere dramatica de lapte matern care presupune suplimentare cu lapte praf. Relactarea este mult mai grea decat o stimulare a lactatiei. Insa pentru relactare este nevoie de o vointa de fier, pentru ca succesul nu este suta la suta garantat, fiind multi factori implicati, iar frustrarea esecurilor zilnice este mult mai mare.
“Fiecare relactare porneşte de la un numitor comun: dorinţa de a alapta copilul. Apoi, de la caz la caz, se ramifica pe mai multe trepte: motivele care au condus la ablactare, perioada in care nu s-a alaptat, varsta copilului, sprijinul celor din jur si, esential, comunicarea dintre mama si copil” (citat de aici: RELACTATIA SI LACTATIA INDUSA - promama.ro).
Postarile pe tema relactarii si pe tema stimularii lactatiei sunt pur pentru informarea mamicilor care fac eforturi in directia alaptarii exclusive la san. Nu sustin cu orice pret alaptarea la san, nu judec mamicile care aleg laptele praf din prima zi.
Din pacate, la noi in tara sunt putini medici (de familie, pediatri su ginecologi) care pun pret mare pe alaptarea la san. Fiecare recomanda alaptarea la san, insa putini sunt cei dispusi sa sustina mama in eforturile mari pentru relactare sau pentru stimularea lactatiei. Cititi aici cum va puteti da seama daca medicul dumneavoastra nu sustine alaptarea la san: How to Know a Healthcare Practitioner is not Supportive of Breastfeeding.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu